Ce trebuie să știi

– Violeta Secoşan Cadar Pentru stramosii nostri daci, sensul vieții consta in dragostea lor pentru glie. Duceau o viață simplă de agricultori și crescători de animale. Erau apicultori și mestesugari iscusiti in prelucrarea aurului. Credinta lor in nemurire si in zeul lor ZAMOLXIS era cunoscută. Dar mai presus de toate, NU iubeau razboiul, si nu incercau să cucereasca alte neamuri. La nevoie, stiau să se apere, chiar cu pretul vieții, mergeau la moarte râzând. Lectia lui Dromihetes – din legendele dacilor – Violeta Secoşan Cadar „- Tată, ce masă ți se pare mai demnă de cinstea unui monarh? – A macedonenilor, bag de seamă, zise acesta, cinstindu-se cu vin ales și închinând cu o cupă de aur încrustată măiestrit. – Drept ai răspuns, tată! Drept! Dar, te întreabă un sălbatic ca mine, eu, Dromihetes, stăpânul acestor pământuri geto-dace, rege peste geto-daci sălbatici și săraci: de ce ai binevoit a-ți lăsa minunățiile și bogățiile cinstitului tău palat și ai plecat spre noi cu oaste, dorind sărăcia și sălbăticia noastră? Pentru prima dată în mulți ani, Lisimah stătu pe gânduri, își aminti că Dromihetes îi eliberase fiul, pe tânărul Agatocles, și îi dete nenumărate daruri la întoarcerea acasă. Atunci nu a înțeles nimic, ba, s-a simțit jignit, dar iată că după opt ani, și el trecea prin aceeași situație. Prizonier de război, fu cinstit cu multă prietenie fiind numit „tată”, poftit la mese ales îmbelșugate, înconjurați cu mare fast. Rușinat, și-a recunoscut greșeala, cerându-i lui Dromihetes o pace binevoitoare, obligându-se să restituie cetățile cucerite de pe malul dobrogean ce dominau câmpia munteană: Capidavia, Genucia, Carsima. Făgădui, atunci, Lisimah, macedoneanul, lui Dromihetes, căpetenia geto-dacilor, prietenia sa, cuvântul său în vreme de război, numindu-se aliat.”...