Ce trebuie să știi

O saga familială captivantă care se desfășoară de-a lungul a patru decenii și are în centru insula toscană Giglio - un loc aparent idilic unde povestea a două surori și istoria Italiei se întâlnesc în moduri neașteptate și transformatoare. O insulă mică în mijlocul Mediteranei, cu mai puțin de o mie de locuitori. O soră mai mare, o mamă combativă, un tată hedonist, o bunică care a luptat în Rezistență, un frățior sălbatic. Aceștia sunt oamenii și locul din care Teresa - fiica mai mică și naratoare - încearcă să scape, dornică să găsească un loc în lume pe care să-l poată numi al ei. Dar în curând va trebui să se confrunte cu insula, cu distanța dulce-amăruie care o separă de sora ei iubită, dar dominatoare, și cu umbra lungă a celor mai întunecate momente din istoria Italiei. Ghidată de nostalgia pentru vara lungă și luminoasă care a fost copilăria ei, Teresa va trebui să se confrunte cu condiția ei, percepută sau reală, de „inferioară” - acceptându-se pe sine și redescoperind ceea ce credea că trebuie să scape. Între un roman despre maturizare, o saga familială și o parabolă despre ultimii patruzeci de ani din istoria Italiei, romanul Lorenzei Pieri este o carte intensă și luminoasă, în care limbajul are forța magnetică a peisajului auster și frumos care l-a inspirat. „O voce luminoasă, precum Elsa Morante și Elena Ferrante.” - Vanity Fair *** Aș dori să semnalez elegantul roman de debut al Lorenzei Pieri, Isole minori (Edizioni E/O), scris într-o limbă de nostalgii și depărtări mediterane. Două surori, mica istorie, și totuși lungă de patruzeci de ani, a unei familii, și marea Istorie a țării: dar având în centru o insulă, Giglio, de o frumusețe retrasă și sălbatică. (…) O carte foarte sugestivă, care devine puternică, nu se știe dacă rătăcire utopică sau răscruce legendară a memoriei, a acelui sentiment pe care Gesualdo Bufalino l-a definit cândva „insulitudine”. (Massimo Onofri, L’Avvenire) * E legitim și aproape scontat să te gândești la Insula lui Arturo și...