Ce trebuie să știi

Pachetul contine cartile : 1. Regina Maria O carte de exceptie despre o personalitate de exceptie: Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha sau, pe scurt, Regina Maria a Romaniei. Autorul, Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman a fost un apropiat al Casei Regale si membru al Comisiei Incoronarii celor doi regi: Ferdinand si Maria. In volumul de fata, Nicolae Iorga face apel la multe citate extrase chiar din scrierile reginei, cu ajutorul marturisirilor acesteia reusind sa contureze un portret cat mai fidel al iubitei regine. „Romanii mei, voi care in sfarsit v-ati unit, voi care, dupa veacuri de asteptare, ati indeplinit idealul vostru sfant, fiti mari in ceasul bucuriei dupa cum ati fost mari in ceasul incercarilor. Viitorul este al tau, poporul meu, al tau, daca vei fi destul de tare ca sa-l stapanesti, al tau, daca vei fi vrednic si nu vei lasa sa treaca clipa cea mare.” – Maria, Regina Romaniei 2. Ferdinand I. Regele Romaniei Cartea Ferdinand I. Regele romanilor este scrisa de istoricul Cristian Mosneanu si face parte din Colectia Centenarul Marii Uniri, aparuta la editura Librex Publishing. Deși divinitatea i-a hărăzit să călăuzească destinele acestei ţări doar 13 ani, Ferdinand a izbutit să înfăptuiască ceea ce niciun alt înaintaș al său, fie că vorbim de Carol I, Alexandru Ioan Cuza sau Mihai Viteazul, nu a reuşit. Strângerea laolaltă a celor 17 milioane de români din toate provinciile istorice într-o singură ţară și sub o singură oblăduire, cu o singură direcție și viziune spre viitor reprezintă pecetea vie şi nedezlipită a domniei sale. Sacrificiile făcute de acest om par a fi supraomenești pentru zilele în care trăim. A renunţat în totalitate la tot ceea ce a ținut de propria-i ființă şi a pus pe primul loc o ţară care nici măcar nu era a lui prin naștere şi care, la un moment dat, l-a privit ca pe un străin. Poate că lucrurile cu adevărat mărețe, destinate a dăinui răsunător în eternitate, se pot întrupa doar în acest fel. Nu știm dacă aceasta este rețeta ideală, dar, totuși, pentru Ferdinand aceasta a fost singura cale sau poate calea corectă în propria-i accepţiune. Îngenuncherea „neamțului” din ființa sa lăuntrică, excomunicarea din Biserica Apostolică făcută de Sfântul Părinte pentru că și-a creştinat urmaşii după ritul Sfintei Biserici de stirpe bizantină, intrarea în război împotriva ţării de origine, excluderea din dinastia Hohenzollern, etichetarea ca trădător de fratele său mai mare, sunt tot atâtea argumente ale preţului plătit de Ferdinand pentru ca Transilvania, Muntenia, Moldova, Banatul, Crișana și Bucovina să ajungă acel tot unitar al tuturor celor vorbitori de limba română.